Vorbeam undeva despre grupul ţintă. Orice dezvoltator de aplicaţii WEB vede colectivităţi şi cerinţe unitare, dar nicio clipă el nu trebuie să uite că o colectivitate e formată din indivizi şi fiecare individ are cerinţele lui specifice. Să dau doar un element: numele utilizatorului. Dacă lungimea şirului de caractere acceptat pentru nume este cea de acum 40 de ani, cu siguranţă vor exista utilizatori nemulţumiţi. Acum numele unei persoane are şi două nume de familie şi trei sau chiar patru prenume, căci la modă acum este ca la căsătorie tinerii să păstreze numele familiilor lor, iar nenumăratele perechi de naşi ai micuţilor îşi impun şi ei exigenţele, aşa fel încât bebeluşul este identificat cu un şir de 5 sau 6 cuvinte. Cei ce definesc specificaţiile, dacă se confruntă cu o colectivitate neomogenă de utilizatori, trebuie să identifice toate variantele de problemă de rezolvat pentru a acoperi toate cazurile posibile, pentru a nu exista nicicun element din grupul ţintă care să nu se regăsească în aplicaţie.
Lucrurile nu sunt dramatice căci există deja aplicaţii WEB aflate în execuţie şi ele constituie surse excelente de inspiraţie. Dacă aplicaţiile WEB au componenta de definire de cont şi de logare, dezvoltatorii unei noi aplicaţii WEB vor prelua şi ei această funcţionalitate. Nu este nicio problemă, căci în toate cărţile există cod pentru a implementa foarte bine aşa ceva.
Completitudinea aplicaţiei WEB, CAW, apare ca un raport definit de relaţia:
CAW = NVP / DGT unde:
NVT - numărul de variante ale cazurilor identificate, implementate,
DGT – diversitatea de situaţii existente în grupul ţintă.
Ne aşteptăm ca nivelul indicatorului CAW să fie subunitar. Ar fi pitoresc. Numai că apar situaţii în care o abordare ceva mai superficială din specificaţii generează situaţii în care în procesul de mentenanţă viaţa face ca NVT să tot crească şi se ajunge la situaţia bizară ca NVT saă fie mai mare decât DGT şi indicatorul CAW să devină supraunitar, aşa cum este randamentul la unele centrale termice sau chestia aceea hazlie cu abonamentul pe viaţă la telefonul mobil.
Completitudinea trebuie văzută şi tehnic la nivelul construcţiei aplicaţiei WEB. Se ştie că o aplicaţie WEB are nenumărate validări pentru datele de intrare. Numărul tipurilor de validări cunoscut NVM în literatură şi în practică este diferit de numărul secvenţelor care implementează validări NSV, de regulă NSV este mai mic decât NVM. Indicatorul
CAW=NSV/NVM
Arată măsura în care dezvoltatorul s-a aplecat asupra procesului de validare şi a asigurat completitudinea acestuia. Totul este ca NVM să fie stabilit corect, să includă chiar toate tipurile de validări. Am văzut aplicaţii WEB care nu validează lungimea unui şir de caractere, iar în cazul numărului de card de bancă cifra 16 nevalidată duce la imposibilitatea unor transferuri, căci lungimea şirului introdus de utilizator este diferită de 16 caractere, ceea ce este eronat, iar dezvoltatorul nu a introdus validarea, deci nu se semnalează mesaj de eroare.
Completitudine trebuie analizată cu mare atenţie, căci nu trebuie introduse funcţionalităţi nenecesare în detrimentul celor deosebit de importante, doar pentru a crea o imagine falsă asupra aplicaţiei WEB cum că ar avea de toate încorporate în ea.
10 octombrie 2019